(fragment din seminarul „A trai in prezent e singura cale catre fericire”)
Daca cineva vrea sa parcurga un drum spiritual si zice "vreau sa ma intorc acasa, in divinitatea mea interioara, si sa devin fiu de Dumnezeu, sa redevin intreg", atunci asta e un apel pe care persoana respectiva il emana, ca un gand si ca o vibratie, din inima si vine un raspuns intr-un fel sau altul si incepe un proces. Deci e important: bate si ti se va deschide.
Unde bati acolo se deschide. Daca aveti realitatea pe care o aveti in viata voastra este pentru ca asta e usa la care ati batut pana acum.
Vreti o alta usa? Vreti sa cunoasteti si sa va cunoasteti, vreti sa fiti condusi de suflet si de spirit?
Bateti, continuati sa bateti; nimeni nu garanteaza cat dureaza pentru fiecare din noi pentru ca suntem fiecare cu povestea noastra unica, dar daca asta vrei, acolo bate. Si fii atent ca acolo unde bati in viata ta, asta iti va veni. Unde bati in viata ta..., deci gandurile tale si dorintele tale acolo te duc.
De ce zic budistii (si nu numai ei), ca nu trebuie sa avem dorinte? Pentru ca dorintele te duc in lumea asta, de la o dorinta la alta: vreau masina asta, vreau casa asta, si te tin legat de lumea asta a zbuciumului continuu.
Daca cineva vrea sa parcurga un drum spiritual si zice "vreau sa ma intorc acasa, in divinitatea mea interioara, si sa devin fiu de Dumnezeu, sa redevin intreg", atunci asta e un apel pe care persoana respectiva il emana, ca un gand si ca o vibratie, din inima si vine un raspuns intr-un fel sau altul si incepe un proces. Deci e important: bate si ti se va deschide.
Unde bati acolo se deschide. Daca aveti realitatea pe care o aveti in viata voastra este pentru ca asta e usa la care ati batut pana acum.
Vreti o alta usa? Vreti sa cunoasteti si sa va cunoasteti, vreti sa fiti condusi de suflet si de spirit?
Bateti, continuati sa bateti; nimeni nu garanteaza cat dureaza pentru fiecare din noi pentru ca suntem fiecare cu povestea noastra unica, dar daca asta vrei, acolo bate. Si fii atent ca acolo unde bati in viata ta, asta iti va veni. Unde bati in viata ta..., deci gandurile tale si dorintele tale acolo te duc.
De ce zic budistii (si nu numai ei), ca nu trebuie sa avem dorinte? Pentru ca dorintele te duc in lumea asta, de la o dorinta la alta: vreau masina asta, vreau casa asta, si te tin legat de lumea asta a zbuciumului continuu.
"Uite ce imi vine acum in minte e ca am facut Camino de Santiago, daca il stiti, se face un pelerinaj din Franta pana in Spania si acolo
am mers 800 km pe jos timp de 7 saptamani...si atunci chiar experimentezi "a trai in prezent" pentru ca nu am avut mobil cu mine, nu m-am dus cu un prieten, nu m-am dus cu absolut nimic la mine, (te duci cu o bluza de schimb si inca un pantalon) si te trezesti, mergi, ajungi seara, te culci odata cu apusul soarelui, nu trebuie sa ajungi nicaieri, (cel putin asa am facut eu), si nu trebuie sa mergi insotit de nimeni.
Mi se intampla sa cunosc cate o persoana interesanta, sa merg langa persoana aia cu care discutam, dar nu era ritmul meu, si ziceam: nu te supara, pasii mei ma duc cu alt ritm. Imi dadeam seama ca ma fortam ca sa tin pasii cu ai persoanei respective si atunci ii spuneam. Si ramaneam fidela mie insami, fidela a ceea ce simteam din interior. Asa inveti sa spui: nu, asta nu e ritmul meu.
Multe experiente simple te duc sa intelegi viata ta de fapt, ca toate sunt legate, sa reusesti sa comunici cu celalalt fara nici o suparare, ca
tu ai un alt ritm si pa; pe Camino pe care l-am folosit de exemplu nu aveam legatura asta de atasament, sa nu fiu singura; nu, pur si simplu tu esti cu tine si e plin.
Daca vrem sa evoluam, (ceea ce vrem incontinuu, inclusiv Budha sau orice maestru ai tu in minte, e in evolutie, altfel nu ar fi o entitate
superioara, totul e in evolutie, universul e in evolutie, planetele sunt in evolutie), atunci toata schimbarea asta si transformarea asta necesita combustie; nu cred ca totul e ca intr-o reclama, perfect.
Sa lamurim notiunea de impacat cu tine insuti: ziceam ca intotdeauna e de munca, insa muncesti impacat cu tine insuti, deci, e ceva mult mai complex: esti impacat cu tine insuti pentru faptul ca muncesti adica nu e vreun gol, e plin; muncesti si esti impacat cu tine.
Ar ajunge sa ne traim zilele asa cum le avem, de dimineata de cand ne trezim sa zicem: sunt aici, nu trebuie sa ne fortam, vedem... am problemele astea si daca sunt aici inseamna ca e o ocazie sa ma confrunt cu problemele astea, si sa invat ceva din ele, ca lumea asta nu e sa obtii placere maxima; lumea asta e sa invatam si cateodata invatam si prin experiente mai putin placute. Dar ce bine e ca mi se da oportunitatea sa invat ca sa evoluez, fiecare e acolo unde e si cu experientele lui. Dar sunteti foarte iubiti pentru ca vi se da ceea ce
aveti nevoie ca sa evoluati cel mai bine in acest moment, nimic nu merge irosit, primiti exact ce aveti nevoie.
Si stii ce e cel mai important? Cum reactionati voi si ce dati situatiei in fiecare moment, fiecare gand al vostru care ramane inregistrat,
nimic nu se pierde, fiecare emotie de-a voastra, asta e tot ce conteaza.
Aveti mereu ceva de facut in fiecare minut al vietii voastre. Daca ati fi prezenti ati constientiza asta: conteaza fiecare reactie de-a mea, ce
fac eu in situatia asta, ce porneste de la mine in situatia asta. E ceea ce conteaza cel mai mult, si in felul asta nu mai ai starea ca te plictisesti, nu mai conteaza daca sunt acolo sau sunt aici, ci conteaza in fiecare minut ce ganduri imi trec mie prin cap.
Gandurile mele pot sa fie o binecuvantare pentru mine si pentru cei din jur sau o pacoste, chiar daca nu se vad, nu se simt, si celalat nu a pus mana pe ele si tu crezi ca e ca si cand nu ar exista pentru ca ca nu se vad. Nu, ele sunt cat se poate de evidente si de existente, nu in dimensiunea asta, dar ele sunt si ele va marcheaza pe voi si pe cei din jur. Pot sa fie lanturi ca sa-i sclavizeze pe cei din jur si sa ii ingreuneze, sau puteti sa le trimiteti binecuvantari eliberatoare.
Fiecare situatie pe care o traim, fiecare dimineata a noastra o putem intampina in mii de feluri, si important nu e cum e dimineata aia, ca bate
vantul sau e innorat, ci cum reactionati voi in acel context.
Cel mai important e sa ma uit la mine; in toate cartile spirituale se spune: cunoaste-te pe tine insuti.
Priveste mai intai in interior, vezi mai intai ce dai tu in situatia aia sau in relatia exterioara.
Nu fii preocupat de ce e in afara, de as putea sa iau mai mult sau sa primesc mai bine, gandeste-te la ce dau eu, fii prezent in orice moment si cand e greu si neplacut si cand e placut.
Altfel riscam ca placerile sa ne dea cu picioarele in sus si neplacerile la fel, sa fim tot timpul rulati in valul emotiilor, dar intelegand
ca e ceva si ca noi suntem ceva dincolo de asta, atunci cu bucurie si recunostinta incepi sa cauti si sa vezi, eu sunt mica gazulita… nu intelegem nici macar cum creste firul de iarba, cum facem sa traim sau sa respiram, de fapt nu facem noi nimic din astea, dar intelegand ca sunt asa mic, ca vreau sa cunosc, sa cresc in armonie cu mine insumi, atunci, incep sa urmaresc ce mi se intampla, sa fiu constient, sa fiu prezent, sa am recunostiinta ca daca mi se intampla anumite lucruri, mi-au fost date ca sa invat. Tot ce mi se pare absurd este din cauza neintelegerii mele si a ignorantei mele pentru ca nu pot sa leg intamplarile si nu reusesc sa am intelegerea lor in ansamblu.
Ca un copil caruia ii citesti dintr-o carte de fiolosofie, i se pare ceva absurd, dar asta e pentru ca nu are el capacitatea sa inteleaga, nu ca e
absurda cartea.
Asa si viata omului, nu vi se pare absurda de multe ori sau nemiloasa? E pentru ca nu am reusit sa o descifram, deci hai sa incercam sa incepem sa descifram. Dar asta nu poti sa faci decat fiind acolo cand ceva ti se intampla si observand ce ti se intampla si de ce mi-a venit mie experienta asta, ce din mine a atras experienta asta, ce am eu de invatat de aici?
Numai asa puteti da si avea respect fata de ce vi se intampla, prin faptul ca luati in serios ce vi se intampla si va luati in serios pe voi si
experienta voastra.
Iar daca sunteti pusi in anumite situatii prin asta multumiti si aratati recunostinta prin faptul ca le luati in serios… si nu va mai
eschivati…nu le lasati sa treaca pe langa voi.
Si atunci, pas cu pas, intai azi, sa vad ce mi se intampla azi, fiecare moment unul dupa altul te duce…asta nu poate sa o faca nimeni pentru
voi.
Putem sa citim o gramada de carti care sa iti explice cum e sa fi iluminat, dar un om nu poate intelege decat ce poate intelege el, deci orice
alta stare care poate fi descrisa nu poate sa va fie explicata, trebuie sa o traiti voi ca sa o cunoasteti.
In momentul in care noi ne dorim asta, noi declansam niste forte, emitem “vreau sa cunosc ce inseamna pace interioara sau sa traiesc in prezent” emit asta, atunci o sa imi vina un raspuns si atunci trebuie sa fiu in prezent sa il aud, sa fiu acasa; faptul ca sunteti acum aici, ati emis voi un gand, de ati ajuns aici ca altfel nu ati fi ajuns; de asta trebuie sa fim atenti la ce emitem ca ceea ce emitem aduce dupa sine raspunsul.
am mers 800 km pe jos timp de 7 saptamani...si atunci chiar experimentezi "a trai in prezent" pentru ca nu am avut mobil cu mine, nu m-am dus cu un prieten, nu m-am dus cu absolut nimic la mine, (te duci cu o bluza de schimb si inca un pantalon) si te trezesti, mergi, ajungi seara, te culci odata cu apusul soarelui, nu trebuie sa ajungi nicaieri, (cel putin asa am facut eu), si nu trebuie sa mergi insotit de nimeni.
Mi se intampla sa cunosc cate o persoana interesanta, sa merg langa persoana aia cu care discutam, dar nu era ritmul meu, si ziceam: nu te supara, pasii mei ma duc cu alt ritm. Imi dadeam seama ca ma fortam ca sa tin pasii cu ai persoanei respective si atunci ii spuneam. Si ramaneam fidela mie insami, fidela a ceea ce simteam din interior. Asa inveti sa spui: nu, asta nu e ritmul meu.
Multe experiente simple te duc sa intelegi viata ta de fapt, ca toate sunt legate, sa reusesti sa comunici cu celalalt fara nici o suparare, ca
tu ai un alt ritm si pa; pe Camino pe care l-am folosit de exemplu nu aveam legatura asta de atasament, sa nu fiu singura; nu, pur si simplu tu esti cu tine si e plin.
Daca vrem sa evoluam, (ceea ce vrem incontinuu, inclusiv Budha sau orice maestru ai tu in minte, e in evolutie, altfel nu ar fi o entitate
superioara, totul e in evolutie, universul e in evolutie, planetele sunt in evolutie), atunci toata schimbarea asta si transformarea asta necesita combustie; nu cred ca totul e ca intr-o reclama, perfect.
Sa lamurim notiunea de impacat cu tine insuti: ziceam ca intotdeauna e de munca, insa muncesti impacat cu tine insuti, deci, e ceva mult mai complex: esti impacat cu tine insuti pentru faptul ca muncesti adica nu e vreun gol, e plin; muncesti si esti impacat cu tine.
Ar ajunge sa ne traim zilele asa cum le avem, de dimineata de cand ne trezim sa zicem: sunt aici, nu trebuie sa ne fortam, vedem... am problemele astea si daca sunt aici inseamna ca e o ocazie sa ma confrunt cu problemele astea, si sa invat ceva din ele, ca lumea asta nu e sa obtii placere maxima; lumea asta e sa invatam si cateodata invatam si prin experiente mai putin placute. Dar ce bine e ca mi se da oportunitatea sa invat ca sa evoluez, fiecare e acolo unde e si cu experientele lui. Dar sunteti foarte iubiti pentru ca vi se da ceea ce
aveti nevoie ca sa evoluati cel mai bine in acest moment, nimic nu merge irosit, primiti exact ce aveti nevoie.
Si stii ce e cel mai important? Cum reactionati voi si ce dati situatiei in fiecare moment, fiecare gand al vostru care ramane inregistrat,
nimic nu se pierde, fiecare emotie de-a voastra, asta e tot ce conteaza.
Aveti mereu ceva de facut in fiecare minut al vietii voastre. Daca ati fi prezenti ati constientiza asta: conteaza fiecare reactie de-a mea, ce
fac eu in situatia asta, ce porneste de la mine in situatia asta. E ceea ce conteaza cel mai mult, si in felul asta nu mai ai starea ca te plictisesti, nu mai conteaza daca sunt acolo sau sunt aici, ci conteaza in fiecare minut ce ganduri imi trec mie prin cap.
Gandurile mele pot sa fie o binecuvantare pentru mine si pentru cei din jur sau o pacoste, chiar daca nu se vad, nu se simt, si celalat nu a pus mana pe ele si tu crezi ca e ca si cand nu ar exista pentru ca ca nu se vad. Nu, ele sunt cat se poate de evidente si de existente, nu in dimensiunea asta, dar ele sunt si ele va marcheaza pe voi si pe cei din jur. Pot sa fie lanturi ca sa-i sclavizeze pe cei din jur si sa ii ingreuneze, sau puteti sa le trimiteti binecuvantari eliberatoare.
Fiecare situatie pe care o traim, fiecare dimineata a noastra o putem intampina in mii de feluri, si important nu e cum e dimineata aia, ca bate
vantul sau e innorat, ci cum reactionati voi in acel context.
Cel mai important e sa ma uit la mine; in toate cartile spirituale se spune: cunoaste-te pe tine insuti.
Priveste mai intai in interior, vezi mai intai ce dai tu in situatia aia sau in relatia exterioara.
Nu fii preocupat de ce e in afara, de as putea sa iau mai mult sau sa primesc mai bine, gandeste-te la ce dau eu, fii prezent in orice moment si cand e greu si neplacut si cand e placut.
Altfel riscam ca placerile sa ne dea cu picioarele in sus si neplacerile la fel, sa fim tot timpul rulati in valul emotiilor, dar intelegand
ca e ceva si ca noi suntem ceva dincolo de asta, atunci cu bucurie si recunostinta incepi sa cauti si sa vezi, eu sunt mica gazulita… nu intelegem nici macar cum creste firul de iarba, cum facem sa traim sau sa respiram, de fapt nu facem noi nimic din astea, dar intelegand ca sunt asa mic, ca vreau sa cunosc, sa cresc in armonie cu mine insumi, atunci, incep sa urmaresc ce mi se intampla, sa fiu constient, sa fiu prezent, sa am recunostiinta ca daca mi se intampla anumite lucruri, mi-au fost date ca sa invat. Tot ce mi se pare absurd este din cauza neintelegerii mele si a ignorantei mele pentru ca nu pot sa leg intamplarile si nu reusesc sa am intelegerea lor in ansamblu.
Ca un copil caruia ii citesti dintr-o carte de fiolosofie, i se pare ceva absurd, dar asta e pentru ca nu are el capacitatea sa inteleaga, nu ca e
absurda cartea.
Asa si viata omului, nu vi se pare absurda de multe ori sau nemiloasa? E pentru ca nu am reusit sa o descifram, deci hai sa incercam sa incepem sa descifram. Dar asta nu poti sa faci decat fiind acolo cand ceva ti se intampla si observand ce ti se intampla si de ce mi-a venit mie experienta asta, ce din mine a atras experienta asta, ce am eu de invatat de aici?
Numai asa puteti da si avea respect fata de ce vi se intampla, prin faptul ca luati in serios ce vi se intampla si va luati in serios pe voi si
experienta voastra.
Iar daca sunteti pusi in anumite situatii prin asta multumiti si aratati recunostinta prin faptul ca le luati in serios… si nu va mai
eschivati…nu le lasati sa treaca pe langa voi.
Si atunci, pas cu pas, intai azi, sa vad ce mi se intampla azi, fiecare moment unul dupa altul te duce…asta nu poate sa o faca nimeni pentru
voi.
Putem sa citim o gramada de carti care sa iti explice cum e sa fi iluminat, dar un om nu poate intelege decat ce poate intelege el, deci orice
alta stare care poate fi descrisa nu poate sa va fie explicata, trebuie sa o traiti voi ca sa o cunoasteti.
In momentul in care noi ne dorim asta, noi declansam niste forte, emitem “vreau sa cunosc ce inseamna pace interioara sau sa traiesc in prezent” emit asta, atunci o sa imi vina un raspuns si atunci trebuie sa fiu in prezent sa il aud, sa fiu acasa; faptul ca sunteti acum aici, ati emis voi un gand, de ati ajuns aici ca altfel nu ati fi ajuns; de asta trebuie sa fim atenti la ce emitem ca ceea ce emitem aduce dupa sine raspunsul.
RSS Feed