(fragment din seminar)
Intrebare: dar daca nu ne iubim pe noi insine?
Raspuns: Asta poate sa fie si o consectinta a faptului ca nu iubim si-n jur.
Ne autoinvinovatim in subconstient, adica are de a face de cum ii iubim pe ceilalti, sunt legate.
Bineinteles ca nu poti sa-i iubesti pe altii cand nu te iubesti pe tine insuti. Dar cand n-ai un lucru incearca sa-l dai. Tot ce consideri ca nu ai
si-ti doresti, incearca sa dai altora: zici ca n-ai iubire pentru tine, incearca sa iubesti atat cat poti si cand iti amintesti.
Ca ti se mai intampla sa intri in lupta dar se mai intampla sa ai si un pic de spatiu si sa zici “e si asta om, il iubesc, indiferent ca e partenerul meu de munca sau negociez cu el ceva sau e seful meu…
Intrebare: dar daca nu ne iubim pe noi insine?
Raspuns: Asta poate sa fie si o consectinta a faptului ca nu iubim si-n jur.
Ne autoinvinovatim in subconstient, adica are de a face de cum ii iubim pe ceilalti, sunt legate.
Bineinteles ca nu poti sa-i iubesti pe altii cand nu te iubesti pe tine insuti. Dar cand n-ai un lucru incearca sa-l dai. Tot ce consideri ca nu ai
si-ti doresti, incearca sa dai altora: zici ca n-ai iubire pentru tine, incearca sa iubesti atat cat poti si cand iti amintesti.
Ca ti se mai intampla sa intri in lupta dar se mai intampla sa ai si un pic de spatiu si sa zici “e si asta om, il iubesc, indiferent ca e partenerul meu de munca sau negociez cu el ceva sau e seful meu…
Îl iubesc dar iubesc nu aparenta lui si personalitatea lui, iubesc ce e dincolo de asta, esenta aia care e acolo si-n care toti suntem Una.
Si incerc sa-mi amintesc asta si nu intr-un mod declarativ.
Am mai intrat in contact cu persoane care mi-au spus ca suntem Una…nu e nevoie sa spui…asta e ceva intim in interiorul tau.
Din public: te duci la seful tau si-I spui ca-l iubesti…
Raspuns: sau sa-l saluti si sa spui Namaste…asta e ceva intim, nu e nevoie de cuvinte declarative...
S-ar putea foarte bine ca seful sa perceapa asta, sa fii surprins cat de mult percepe in plan subtil ce-I trimiti. La fel ca si gandurile nasoale pe care le ai le percepe in plan subtil.
Deci ganditi-va sa schimbati macar acolo.
Si noi suntem o manifestare a planurilor subtile, deci de ce sa nu intervenim acolo? Ar fi ideal...
Neincrederea in tine insuti este ca si cum tu ai fi o particica si nu esti un intreg.
Iubirea face ca lucrurile sa fie intregi, umple, completeaza, lipeste, vindeca.
Cineva care nu are incredere in el insusi e o bucatica, este un fragment separat si rupt de intreg.
Prin iubire poate intra in intreg.
Asta trebuie sa o vedeti cu inima, altfel nu pricepeti nimic.
Deci puteti sa va dati voie sa nu intelegeti. Cum zicea C., ca a inteles doar scriind ce vorbim noi aici.
Si de fapt ceva in voi stie ca e asa - ca altfel n-ati veni pe la cursuri. Dar dupa aia, tot ceva din voi poate sa vina cu intrebari si cu dubii.
Pentru ca sunteti in momentul acela in alta stare vibrationala si intervine mintea si egoul care contesta si vrea sa inteleaga. Si faceti slalom…pana cand de la slalom facem sarituri.
Asta e…trebuie sa facem un salt, si dupa aia aterizezi si esti pe alt taram. Si zici uau…nu i-e foame nu mi-e sete… Trebuie sa fac saltul asta.
Dar pana acolo ne perpelim…perfect…slalom. Ne pregatim….
Mi-a placut seminarul asta in cerc intim. Vezi, intotdeauna se face in functie de persoanele care sunt prezente.
Ca de fapt s-ar putea scrie multe romane pe acest subiect ca despre orice.
Depinde cat de profund putem intra in subiect.
Voua v-a raspuns la cateva intrebari? Sau v-a lasat fara intrebari? Ca si asta e o masura a succesului ca ramai fara intrebari, sau nu? :)
Si incerc sa-mi amintesc asta si nu intr-un mod declarativ.
Am mai intrat in contact cu persoane care mi-au spus ca suntem Una…nu e nevoie sa spui…asta e ceva intim in interiorul tau.
Din public: te duci la seful tau si-I spui ca-l iubesti…
Raspuns: sau sa-l saluti si sa spui Namaste…asta e ceva intim, nu e nevoie de cuvinte declarative...
S-ar putea foarte bine ca seful sa perceapa asta, sa fii surprins cat de mult percepe in plan subtil ce-I trimiti. La fel ca si gandurile nasoale pe care le ai le percepe in plan subtil.
Deci ganditi-va sa schimbati macar acolo.
Si noi suntem o manifestare a planurilor subtile, deci de ce sa nu intervenim acolo? Ar fi ideal...
Neincrederea in tine insuti este ca si cum tu ai fi o particica si nu esti un intreg.
Iubirea face ca lucrurile sa fie intregi, umple, completeaza, lipeste, vindeca.
Cineva care nu are incredere in el insusi e o bucatica, este un fragment separat si rupt de intreg.
Prin iubire poate intra in intreg.
Asta trebuie sa o vedeti cu inima, altfel nu pricepeti nimic.
Deci puteti sa va dati voie sa nu intelegeti. Cum zicea C., ca a inteles doar scriind ce vorbim noi aici.
Si de fapt ceva in voi stie ca e asa - ca altfel n-ati veni pe la cursuri. Dar dupa aia, tot ceva din voi poate sa vina cu intrebari si cu dubii.
Pentru ca sunteti in momentul acela in alta stare vibrationala si intervine mintea si egoul care contesta si vrea sa inteleaga. Si faceti slalom…pana cand de la slalom facem sarituri.
Asta e…trebuie sa facem un salt, si dupa aia aterizezi si esti pe alt taram. Si zici uau…nu i-e foame nu mi-e sete… Trebuie sa fac saltul asta.
Dar pana acolo ne perpelim…perfect…slalom. Ne pregatim….
Mi-a placut seminarul asta in cerc intim. Vezi, intotdeauna se face in functie de persoanele care sunt prezente.
Ca de fapt s-ar putea scrie multe romane pe acest subiect ca despre orice.
Depinde cat de profund putem intra in subiect.
Voua v-a raspuns la cateva intrebari? Sau v-a lasat fara intrebari? Ca si asta e o masura a succesului ca ramai fara intrebari, sau nu? :)
RSS Feed
