(fragment din seminar)
Tocmai nelinistea asta si golul interior si singuratatea voastra va face sa cautati, pentru ca intelegeti ca nu e, nu e, nu e nici in forma asta de cariera de success, nici in asta, nici in asta ... dar nu e, stiti de ce? Singurul motiv este: pentru ca sunteti in separare. Si in separare nu poate fi plinatatea noastra .
De asta simtim gol interior si nu poate fi armonie... de asta nu poate fi echilibru intre minte si corp sau … ce inseamna asta? De fapt exista echilibru intre minte si corp: cum e mintea asa e si corpul. De asta o gramada de oameni au tot felul de afectiuni si de boli pentru ca asa manifesta corpul ce e in minte si in emotii, intotdeauna e o relatie directa; dimpotriva, multe persoane care fac cursul spun ca dorm mai bine noaptea sau au ameliorate o gramada de stari.
Pentru ca de fapt noi suntem o manifestare a altceva, dar cand omul nu isi pune niciodata problema manifestarea cui este, si nu poate ajunge de fapt la cauza, va fi intotdeauna o haina fara stapan.
Tocmai nelinistea asta si golul interior si singuratatea voastra va face sa cautati, pentru ca intelegeti ca nu e, nu e, nu e nici in forma asta de cariera de success, nici in asta, nici in asta ... dar nu e, stiti de ce? Singurul motiv este: pentru ca sunteti in separare. Si in separare nu poate fi plinatatea noastra .
De asta simtim gol interior si nu poate fi armonie... de asta nu poate fi echilibru intre minte si corp sau … ce inseamna asta? De fapt exista echilibru intre minte si corp: cum e mintea asa e si corpul. De asta o gramada de oameni au tot felul de afectiuni si de boli pentru ca asa manifesta corpul ce e in minte si in emotii, intotdeauna e o relatie directa; dimpotriva, multe persoane care fac cursul spun ca dorm mai bine noaptea sau au ameliorate o gramada de stari.
Pentru ca de fapt noi suntem o manifestare a altceva, dar cand omul nu isi pune niciodata problema manifestarea cui este, si nu poate ajunge de fapt la cauza, va fi intotdeauna o haina fara stapan.
A trai in prezent… asta inseamna sa reusim sa ne echilibram total corpul nostru emotional (emotiile), care ne impinge la tot felul de lucruri care nu sunt in prezent, la fel corpul nostru mental, gandurile noastre care sunt tot timpul legate de ceva care a fost sau ce o sa fac, sau ce va fi, deci, sa ne eliberam de acesti sclavizanti, de starea noastra de sclavi, si de dependente, de emotiile si de gandurile noastre.
Sa ne dezbracam total de ele.
Asta facem in curs, echilibrandu-ne, inchizand ranile si eliberandu-ne. Reusim pur si simplu sa fim...acum.
Tu nu poti sa fii acum si nici macar sa urmaresti ce zic eu acum, pentru ca ai ganduri, care te muta, si daca nu iti dai seama, ajungi sa fii
exact sclavul lor pentru ca, tu mergi dupa ele, nu esti lasat de gandurile astea sa fii acum, si sa asculti ceva care ti se intampla acum.
Ce se intampla e ca in majoritatea timpului nu ascultam ce ni se intampla acum si nu ne traim viata… poate ajungi la 70 de ani si nu ai trait nici un minut din viata ta, sau foarte putine si in rest ai alergat dupa tot felul de miscari care se intamplau in tine haotic, care nu erau ale tale.
Sau fiind in dezechilibru si haos ai preluat exact gandurile celorlalti, starea celorlalti, nelinistile celorlalti.
A fi in present inseamna sa fii in echilibru, un echilibru care sa ne cuprinda toate aspectele noastre, mintea, emotiile si corpul.
Deci sa fim condusi de altceva.
In interiorul nostru, al omului comun, sunt 2 stapani cu 2 voci: ego-ul orientat spre egocentrism si sufletul.
Vocea sufletului este foarte blanda si suava, si de obicei nu penetreaza galagia si “eu vreau” … deci un echilibru nu poate exista in ego
pentru ca esenta lui e dezechilibru. Deci nu putem ramane in ego si sa cautam echilibru intre minte si suflet, intre minte si corp in egocentrism.
In schimb tot ce se poate intampla daca vrem vreodata echilibrul intern, si singura cale care exista, e ca vocea egoului sa se diminueze, ca
egoismul si personalitatea sa se diminueze si sa devina un instrument al sufletului care sa conduca.
In momentul in care sufletul reuseste sa conduca masinaria, forma noastra fizica si identitatea noastra (care nici macar pe asta nu o cunoastem), in momentul in care sufletul reuseste sa o conduca, se poate vorbi de echilibru.
Pentru ca sufletul mai departe, este condus de catre spirit, deci de catre divin, si numai in calitatea divinului exista armonie.
Armonia este o calitate divina.
Egoul are o indentitate pentru ca s-a sustras divinului, altfel nu exista. In momentul in care noi ne reintegram cu divinul, egoul nostru dispare, cum zice Isus in Biblie, nu putem servi la 2 stapani.
Nu putem servi si egoului si sufletului in acelasi timp.
Deci egoul exista in sine tocmai pentru ca s-a sustras vointei divine, deci exista entitatea separata si in separare; separarea asta nu poate decat sa se rupa de armonia divina, in separarea asta oamenii incearca de generatii si de secole sa castige armonie, iubire, toate virtutile divine, dar insasi forma asta de separare, nu permite asta. Nu e decat o iluzie pe timp limitat, dupa care esti zguduit si putem multumi pentru asta; asta se intampla pentru ca Dumnezeu nu isi lasa niciodata opera din mainile lui, intr-un fel sau altul suntem zguduiti si readusi sa cautam pentru ca altfel am fi pierduti.
Ca sa traiesti in prezent, inseamna ca ai toate lucrurile echilibrate in tine, si nici macar nu te mai situezi pe coloana asta de spatiu
si timp. Esti acum… atunci te sustragi formelor lumii asteia, si mecanismelor care te fac sa faci lucruri si atunci poate exista o mica nisa de
iesire...
Sa ne dezbracam total de ele.
Asta facem in curs, echilibrandu-ne, inchizand ranile si eliberandu-ne. Reusim pur si simplu sa fim...acum.
Tu nu poti sa fii acum si nici macar sa urmaresti ce zic eu acum, pentru ca ai ganduri, care te muta, si daca nu iti dai seama, ajungi sa fii
exact sclavul lor pentru ca, tu mergi dupa ele, nu esti lasat de gandurile astea sa fii acum, si sa asculti ceva care ti se intampla acum.
Ce se intampla e ca in majoritatea timpului nu ascultam ce ni se intampla acum si nu ne traim viata… poate ajungi la 70 de ani si nu ai trait nici un minut din viata ta, sau foarte putine si in rest ai alergat dupa tot felul de miscari care se intamplau in tine haotic, care nu erau ale tale.
Sau fiind in dezechilibru si haos ai preluat exact gandurile celorlalti, starea celorlalti, nelinistile celorlalti.
A fi in present inseamna sa fii in echilibru, un echilibru care sa ne cuprinda toate aspectele noastre, mintea, emotiile si corpul.
Deci sa fim condusi de altceva.
In interiorul nostru, al omului comun, sunt 2 stapani cu 2 voci: ego-ul orientat spre egocentrism si sufletul.
Vocea sufletului este foarte blanda si suava, si de obicei nu penetreaza galagia si “eu vreau” … deci un echilibru nu poate exista in ego
pentru ca esenta lui e dezechilibru. Deci nu putem ramane in ego si sa cautam echilibru intre minte si suflet, intre minte si corp in egocentrism.
In schimb tot ce se poate intampla daca vrem vreodata echilibrul intern, si singura cale care exista, e ca vocea egoului sa se diminueze, ca
egoismul si personalitatea sa se diminueze si sa devina un instrument al sufletului care sa conduca.
In momentul in care sufletul reuseste sa conduca masinaria, forma noastra fizica si identitatea noastra (care nici macar pe asta nu o cunoastem), in momentul in care sufletul reuseste sa o conduca, se poate vorbi de echilibru.
Pentru ca sufletul mai departe, este condus de catre spirit, deci de catre divin, si numai in calitatea divinului exista armonie.
Armonia este o calitate divina.
Egoul are o indentitate pentru ca s-a sustras divinului, altfel nu exista. In momentul in care noi ne reintegram cu divinul, egoul nostru dispare, cum zice Isus in Biblie, nu putem servi la 2 stapani.
Nu putem servi si egoului si sufletului in acelasi timp.
Deci egoul exista in sine tocmai pentru ca s-a sustras vointei divine, deci exista entitatea separata si in separare; separarea asta nu poate decat sa se rupa de armonia divina, in separarea asta oamenii incearca de generatii si de secole sa castige armonie, iubire, toate virtutile divine, dar insasi forma asta de separare, nu permite asta. Nu e decat o iluzie pe timp limitat, dupa care esti zguduit si putem multumi pentru asta; asta se intampla pentru ca Dumnezeu nu isi lasa niciodata opera din mainile lui, intr-un fel sau altul suntem zguduiti si readusi sa cautam pentru ca altfel am fi pierduti.
Ca sa traiesti in prezent, inseamna ca ai toate lucrurile echilibrate in tine, si nici macar nu te mai situezi pe coloana asta de spatiu
si timp. Esti acum… atunci te sustragi formelor lumii asteia, si mecanismelor care te fac sa faci lucruri si atunci poate exista o mica nisa de
iesire...
RSS Feed